“Trezirea”, scrisa de Kate Chopin in anul 1899, este despre redescoperirea sinelui de catre o femeie a secolului XIX si curajul exceptional de a recunoaste ca poate mai mult si ca isi doreste mai mult de la viata ei. Un moment de introspectie al Ednei, personajul principal, care invita pe oricine citeste acest minunat roman sa-si faca o analiza a trairilor legate de propria viata.
Faptul ca ele sunt cu totul in afara conventiilor si regulilor stricte ale societii in care traieste, implica determinare si curaj pentru a le scoate la suprafata.
“Pentru ea, trecutul nu insemna nimic, nu-i oferea nicio lectie pe care ar fi fost dispusa s-o urmeze. Viitorul era un mister pe care nu incerca niciodata sa-l descifreze. Numai prezentul era important, ii apartinea ca s-o tortureze asa cum facea in acest moment, avand convingerea nemiloasa ca pierduse ceea ce poseda si ca i se refuzase ceea ce astepta fiinta ei pasionata, trezita din nou la viata.”
Edna este o tanara de douazeci si opt de ani, mama a doi copii, casatorita cu un barbat ales de parinti, care pare ca pana la aceasta varsta a trait parca legata la ochi. Isi respecta cu oarecare strictete toate obligatiile si responsabilitatile societatii si implicit a vremurilor pe care le traieste. Primeste vizite, ii ingrijeste pe cei doi copii, administreaza problemele casei, traieste pentru oricine, mai putin pentru ea.
„Trezirea” este viata femeilor din acel secol, cu o societate caracterizata mai degraba prin falsitate si artificial decat prin onestitate si respect.
“Intreaga viata fusese obisnuita sa nutreasca ganduri si sentimente pe care nu le exteriorizase niciodata”.
Romanul „Trezirea” a fost interzis mult timp si nu a putut fi publicat tocmai din cauza ideilor revolutionare promovate. El ramane insa o marturie a evolutiei statutului femeii in societate. Trebuie citit si inteles nu prin prisma tuturor drepturilor pe care le are in prezent o femeie, ci mai cu seama, intelegand care erau barierele impuse femeilor de preconceptiile unui secol al barbatilor.
“Dupa ce spuse ramas-bun, Edna se simti mai mult abatuta decat consolata. Micuta oaza de armonie conjugala ce i se oferise nu-i provoca nici regrete, nici invidie. Acest fel de a trai nu i se potrivea si nu gasea in el nimic altceva decat un plictis infiorator si incurabil. Simtea un fel de compatimire pentru doamna Ratignolle, un sentiment de mila pentru aceasta existenta terna care n-o purta niciodata pe prietena ei dincolo de satisfactia oarba. Sufletul acesteia nu era niciodata tulburat de nicio clipa de suferinta, iar ea nu va gusta niciodata frenezia vietii.”
Dar ce se intampla cand realizeaza ca rezoneaza cu tineretea unui barbat care o simpatizeaza, cand isi descopera talentul si bucuria de a picta, cand constata cu tristete, ca nimic in jurul ei nu este asa cum si-ar fi dorit?!
Trezite toate sentimentele rebele, incearca sa ridice usor, usor cate o bariera si sa impinga granitele sociale folosindu-si intreaga energie, curajul si indrazneala, pentru a fugi de viata austera pe care o traieste.
“Pasarea care vrea sa zboare deasupra taramului traditiilor si prejudecatilor trebuie sa aiba aripi vanjoase. Este un trist spectacol sa vezi fiintele plapande pline de vanatai, istovite, revenind pe pamant batand sleite din aripi”
Fie ca este privit prin prisma secolului in care a fost scris, fie ca este transpus vremurilor noastre, “Trezirea” este o scrisoare de dragoste al carei destinatar este feminismul dar il recomand tuturor, cititoare sau cititori, celor care ajung intr-un moment in care isi doresc sa dea un restart vietii (pentru un pic de ajutor, citit si “Cafeneaua de la capatul lumii”).
“Daca judec dupa toate regulile pe care le cunosc, sunt o mostra a naibii de rea a genului feminin. Dar cum necum, nu reusesc sa fiu convinsa ca este adevarat.”
Autor: Kate Chopin, Anul aparitei: 2016, Editura: Rao, Numar pagini: 256, Traducere: Mihai Miroiu
