Autoarea Holly Miller lanseaza in cartea “Te-am iubit deja in visul meu” o tema de reflectie extraordinara, dupa parerea mea: daca ai putea, in vreun fel, sa afli ce urmeaza sa se intample in viata ta sau a celor din jur (fara sa ai mereu posibilitatea de evita situatiile tragice), ai alege sa stii sau nu.
Daca ar fi posibil, ai incerca sa schimbi destinul, sa-l fentezi intr-un anume sens, asa cum crezi tu ca iti convine sau ai prefera sa lasi lucrurile sa se intample in voia lor? Si un detaliu in plus care vine sa complice si mai mult dilema: daca la mijloc ar fi vorba despre marea iubire, ai prefera sa stii ce urmeaza sa se intample (chiar daca nu ai putea sa intervii in niciun fel), ai vrea sa stii cum se termina sau ai alege sa urmaresti evolutia lucrurilor in directia lor deja stabilita?!
In final totul se rezuma la alegeri. Viata este un fel de labirint si alegeri…ale noastre sau ale altora, care se impletesc! Iar pana la sfarsit, cu totii vom deveni o poveste.
Cartea il pune pe Joel, personajul principal, in situatia de a fi observator uneori pasiv alteori activ, la intamplari din viata lui sau a oamenilor pe care ii iubeste, pe care le viseaza. Are si vise frumoase, vise fara o semnificatie anume dar si vise care prevestesc tragedii. Se teme cumplit de ele pentru ca nu in toate poate sa intervina, si de aici aceasta incarcatura emotionala cu care traieste zi de zi. Ceea ce stie cu siguranta este ca ce viseaza chiar se intampla. Fara exceptie. Despre vise frumoase dar si cosmaruri si premonitii, puteti citi si in „Prin ochii ei” a carei recenzie o puteti gasi aici.
Este un dar – atunci cand poate sa salveze situatii si uneori chiar si vieti insa poate fi si o povara ingrozitoare atunci cand nu reuseste sa intervina si lucruri grave se intampla.
„Inteleg de ce se spune ca ignoranta aduce fericire. Pentru ca, daca sfarsitul s-ar dovedi iminent, brutal sau ambele, stiu ca n-as putea trai cu spaima asta.”
Pentru ca i se pare ciudat sa impartaseasca aceasta “abilitate” cu alti cunoscuti sau chiar si cu familia, si din dorinta de a nu fi gresit inteles, alege sa se izoleze. Taie relatiile cu toti cei apropiati si isi duce viata singur, pe cat posibil. E complicat sa porti mereu povara lui “stiam ca asa se va intampla” si de aceea isi scurteaza orele de somn, de teama premonitiilor din vis.
“Si in prietenii nu e usor sa investesti cand trebuie sa tii pentru tine tot ce te defineste.”
Callie este singura care reuseste sa sparga carapacea sub care statea ascuns.
“Cand ni se intalnesc privirile – doar pentru o clipa, inainte sa rada si sa-si indrepte privirea spre podea -, imi dau seama cat de mult imi place, destul cat sa nu-mi pese daca e bine ce fac.”
Prin veselia si bucuria ei de a trai, exuberanta si optimismul cu care umple spatiul din jur, reuseste fara sa faca ceva anume, sa ii alunge temerile lui Joel. Construiesc natural, fara mult efort, o relatie plina de caldura si pasiune. O avalansa sau mai bine “un uragan de sentimente”.
“O privesc in ochi. Si, undeva in mine, se ridica o ancora.”
Povestea lor de iubire este una pe cat de frumoasa pe atat de diferita dar si trista iar finalul ei, si al cartii, este tocmai despre alegeri. Asa cum aflam chiar din titlu, Joel are un vis in legatura cu Callie insa pentru ca nu vreau sa stric emotia cartii “te-am iubit deja in visul meu”, nu intentionez sa dezvalui nimic in legatura cu asta. Va fi deliciul cititorului de a afla daca se va implini visul, in ce fel schimba el vietile celor doi si mai ales daca un vis care prezice viitorul poate salva sau nu o viata. Sau o iubire…
“Pentru ca dragostea nu e numai despre alegeri usoare, despre solutii simple – e mai degraba despre munca grea si telefoane dificile, despre sacrificiile pe care nu vrei sa le faci, de fapt. Nimic important nu se obtine vreodata usor, asa cum spunea tata mereu.”
„Un roman minunat, dureros si perfect…la fel ca iubirea„, Jodi Picoult
Autor: Holly Miller, Anul aparitei: 2020, Editura: Nemira, Numar pagini: 447, Traducere: Maria Adam
