„Privind soarele in fata” este o dovada de curaj cu care psihoterapeutul Irvin Yalom M.D. abordeaza tema mortii, si o asaza intr-o frumoasa lumina, optimista, precum cea a soarelui.
Aflam despre moarte cam tot atunci cand suntem constienti de ideea de viata. Si cam tot de atunci o percepem ca fiind un fel de revers al medaliei. Nu privim cu atentie in directia ei, pentru ca teama de necunoscut, de ce va fi dincolo, ar putea sa ne umbreasca bucuria vietii.
Nu se poate insa niciodata una fara alta. Stim si asta tot cam de la inceput. Dupa cum nici lumina fara intuneric sau soarele fara furtuna. Important este insa sa stim cum sa facem ca moartea sa nu fie un “Bau-Bau” pe timpul vietii. Ci un stimul permanent pentru a scoate maxim din toate experientele vietii noastre.
Scopul declarat al cartii „Privind soarele in fata” nu este nicidecum acela de a arunca cititorul in zona intunecata a indoielilor asupra mortii. Este, poate, acela de a oferi cateva posibile raspunsuri la intrebari legate de ea. Dar cred ca in realitate va face mai mult decat atat: va ridica multe altele si, in final, ne va determina sa “privim soarele in fata” desi “Soarele si moartea nu pot fi privite fix in fata” – F. Rochefoucauld.
“Nu vreau ca aceasta sa fie o carte sumbra. Dimpotriva, sper ca intelegand, dar intelegand cu adevarat conditia umana – finitudinea noastra, timpul scurt pe care-l avem de petrecut in lumina – vom ajunge nu numai sa savuram bogatia fiecarui moment si simpla placere de a exista dar si sa avem mai multa compasiune fata de noi insine si fata de toate celelalte fiinte umane.”
Aflat la varsta de 75 de ani, cand a scris aceasta carte, Irvin Yalom considera ca printr-un extraordinar talent scriitoricesc, prin studiile sale, (zecile de materiale citite), si poate cel mai important, munca depusa cu pacientii sai, poate sa ofere lumii o carte care sa aduca lumina acolo unde pare ca este mai degraba domnia intuniericului. Abordeaza pentru aceasta, acelasi stil deosebit de placut, de natural si prietenesc, cu care a obsinuit cititorii sai. Deseori impresia este aceea a unui bunic intelept care nu doreste sa transmita invataturi, ci experiente.
Suntem, prin aceasta carte, beneficiarii invataturilor marilor filozofi din istorie, care l-au ajutat si influentat prin operele lor, pe marele psihoterapeut: Epicur (”Unde sunt eu, moartea nu este. Unde este moartea, nu sunt eu.”), Schopenhauer si Nietzsche (”Iubeste-ti soarta! sau cu alte cuvinte: croieste-ti o soarta pe care s-o iubesti.”).
O buna parte din carte este destinata relatarii unor sesiuni de psihoterapie, purtate cu pacienti, precum: Jenifer (22 de ani, agent imobiliar), Susan (functionar public), Alice (care i-a fost pacienta 30 de ani!), Julia (psihoterapeut, 49 de ani), James (asistent juridic, 42 ani) s.a., fiecare cu povestea lui, cu propria lectie de viata, excelente puncte de pornire fie pentru introspectii, fie pentru a fi folosite spre ajutorul altora.
Sentimentul de teama fata de moartea proprie sau a celor dragi este uneori iminent. Si poate ca aceasta carte nu este neaparat o solutie salvatoare dar este o minunata invitatie pentru a privi moartea din anumite perspective. Acelea care sa ajute ca anxietatea sa fie mai usor de depasit.
Ne ofera Irvin Yalom un concept nou, “experientele revelatoare”, adica acele “momente zero”, de cumpana in viata, care te ajuta sa schimbi ceva esential, sa alegi o alta cale care sa te ajute sa atingi acel sentiment de implinire a vietii. De satisfactie ca a fost la maxim exploatata sansa de a trai.
Conceptul de “experienta revelatoare” ne este exmplificat prin momente extrem importante in viata:
“Suferinta cauzata de moartea cuiva drag, incheierea unei relatii intime, o aniversare semnificativa,… o trauma devastatoare,… pensionarea…visele puternice”.
Toate aceste posibile momente sunt precum un buton de reset care ar putea sa schimbe radical cursul vietii.
“Reverberatia”, cea mai buna metoda pentru a contracara teama de moarte, reprezinta transmiterea a ceva din noi, a unei idei, a unei experiente sau imagini care sa fie preluate de persoane din anturajul nostru, pastrand astfel, amintirea a ceva despre noi, o dovada a existentei noastre. Un soi de complicitate unii cu altii, un puzzle pe care il construim unii cu altii:
“Reverberatia, asa cum o inteleg eu, se refera la a lasa in urma ceva din experienta ta de viata, o urma, o mostra de intelepciune, indrumare, virtute, consolare care sa fie transmise celorlalti, cunoscuti sau necunoscuti. Fenomenul reverberatiei, acela de a crea ceva ce va fi transmis mai departe imbogatind viata altora, transforma groaza in satisfactie.”
Anxietatea de moarte, ne este “tradusa” in “Privind soarele in fata”, prin sentimentul de frica ca nu am trait in viata tot ce era de trait. Sau de angoasa legata de efemeritatea vietii, respectiv ca dupa moartea noastra dispar amintirile si toate urmele existentei noastre.
Experientele personale ale renumitului psihoterapeut, incluse in capitolele acestei cartii, au rolul de a imprima o nota profund personala, pe care el o considera necesara pentru a ajuta persoanele care se tem de punctul terminus. Aflam despre doua mesaje percepute de Irvin Yalom cu ocazia mortii mamei sale. Ambele sunt transmise prin vise cu un puternic impact asupra scriitorului: unul se refera la strigatul mamei “Nu ma uita, nu ne uita, nu ne lasa sa disparem”, celalalt la omisiunea in vis de a adauga zahar in prajitura pe care o pregatea cu ocazia mortii ei, explicata astfel: “vezi, ai uitat sa adaugi ce era mai bun: grija ei, devotiunea ei nesfarsita, de multe ori tacuta”. Despre experienta mortii tatalui sau puteti citi si in cartea sa, „Calatorie catre sine. Memoriile unui psihiatru”.
Scopul cartii “Privind soarele in fata” este acela de a ne ajuta sa intelegem ca doar privind cu atentie parantezele intre care am asezat ideea mortii, doar analizandu-ne sentimentele care ne sunt provocate, putem asimila corect acest subiect. Nu, moartea nu este nicidecum un fel de maladie care vine daca doar te gandesti la ea!
“Traieste-ti viata! Implineste-ti potentialul” este mesajul central al acestei carti pe care am simtit-o pe cat de puternica, prin mesajul ei, pe tot atat de calda, prietenoasa, prin felul in care este scrisa.
Pentru mine, atata timp cat ne vom regasi in chipul copiilor nostri, in albastrul cerului prins in poza intr-o zi de vara, in dulceata parfumului de trandafirilor din gradina (despre care iti amintesti iarna ), sau in amintirea zilelor de Craciun din copilarie, putem spune: A meritat! Este felul meu de a privi … Soarele, in fata!
“O persoana in varsta – fiecare persoana in varsta – este ultimul depozitar al imaginii multor oameni. Atunci cand mor cei foarte inaintati in varsta, fiecare dintre ei ia o multime cu ei.”
Autor: Irvin Yalom, M.D., Anul aparitiei: 211, Editura: Vellant, Numar pagini: , Traducere: Stefania Mihalache
