Romanul „Oameni anxiosi” este construit ca un castel din carti de joc pentru copii. Este colorat precum coperta lui, are personaje pestrite, chiar si un cap de iepure (de plus, desigur) dialoguri ilare, caraghioase uneori, nu tine la o sobrietate anume si imprima cititorului o stare de relaxare si buna dispozitie. Si asta pentru ca, printre randuri sunt atat de multe lucruri de citit. Nimic nu este ce pare a fi si niciun personaj nu isi arata adevarata fata de la inceput.
Nu e putin lucru pentru un roman care are in centru o spargere de banca esuata si o luare de ostatici…”cei mai rai din lume”. Nu exceleaza prin actiune dar nici nu pare a fi acesta scopul scriitorului. Eu intuiesc ca mesajul ar putea fi acela ca un eveniment care se petrece intr-o zi aparent banala poate schimba radical, in acelasi timp, vietile mai multor oameni.
Secretul reusitei acestui roman este prezentarea unor intamplari care inlantuite in maniera caracteristica scriitorului B. ajung sa fie adevarate lectii de viata, din care daca nu tragi o concluzie, macar iti ridica o multime de intrebari. Oricare dintre noi putea fi martor intr-o asemenea imprejurare. Si oare cum am fi reactionat?!
Ca in orice joc care are reguli, romanul incearca sa transmita mesajul ca si in viata exista reguli insa sunt situatii cand ele se aplica diferit si ca, in final oamenii trebuie sa-si gaseasca propriul echilibru si sa-si insuseasca o anumita doza de acceptare a lor, a greselilor si axietatilor lor.
“Facem si noi ce putem. Incercam sa fim maturi si sa ne iubim unul pe altul, sa intelegem cum naiba se conecteaza cablurile USB. Cautam ceva de care sa ne tinem…Facem tot ce putem sa ne ajutam copii sa invete sa inoate. Avem in comun aceste lucruri, desi majoritatea ramanem straini unul pentru celalalt.”
Pe scurt, povestea carti suna cam asa: din disperarea omului care nu mai are nicio solutie, un parinte i-a o decizie gresita gresita. Se hotaraste sa sparga o banca dar nimereste una care nu lucreaza cu lichiditati. Fuge atunci unde vede cu ochii patrunde in scara unui bloc, purtand asupra lui un pistol care pare de jucarie si intra intr-un apartament in care se desfasura o vizionare in vederea vanzarii acestuia. Si atunci decide, gresit din nou, sa ii ia ostatici pe cei prezenti acolo.
Ca timp, actiunea este plasata in Ajunul Anului Nou.
Doi politisti locali, tata – fiu se ocupa de acest caz doar pentru ca au ajuns primii la fata locului. Ei dovedesc o oarecare stangacie in a lucra unul cu celalalt dar si in solutionarea acestui caz cu care nu se mai confruntasera niciodata.
Si astfel cartea „Oameni anxiosi” devine un veritabil castel de carti de joc. Fiecare carte are valoarea ei individuala, dar n-ar insemna nimic fara cea de langa, pe care o sprijina si cartile de deasupra care depind de ea. Toate personajele intra pe rand in lumina reflectoarelor. Fiecare isi dezvaluie personalitatea si devine star in propria poveste dar capata o valoare mult mai mare atunci cand intra in relatie cu celelelate personaje. “Nu putem schimba nimic, nici măcar oamenii, decât puțin câte puțin. Așa că ajutăm când avem posibilitatea. Îi salvăm pe cei pe care putem să-i salvăm. Facem ce putem. Apoi găsim o cale să ne convingem că e…de-ajuns, astfel încât să putem trăi cu propriile eșecuri fără să ne înecăm.”
Pentru a face intrarea un scena a fiecaruia dintre ele, scriitorul introduce interogatoriile politistilor cu martorii: un agent imobiliar ridicol, un cuplu de oameni iesiti la pensie a caror procupare stet aceea de a cumpara si vinde apartamente pentru a-si salva casnicia ajunsa la final, un cuplu aflat vesnic in conflict care asteapta un copil, o doamna instarita interesata doar de vederea din balcon spre un pod cu o anumita insemnatate in viata ei si un actor chemat de cuplu de batrani pentru a strica imaginea apartamentului si a-i scadea valoarea.
Fiind nevoiti sa stea impreuna atatea ore, ostaticii ajung sa se confeseze, sa comunice, să renunțe la prejudecăți, să empatizeze, să se cunoască și, surprinzător, să compătimească și să înțeleagă tocmai agresorul.
Cum vor reusi cei doi polititi sa rezolve cazul, ce au descoperit in urma interogatoriilor si cum au pus ei cap la cap informatiile, veti descoperi singuri citind cartea.
Atata emotie reuseste autorul sa transmita prin acest roman, atatea lectii de viata si intrebari fara raspuns aduce in prim plan, atatea fragmente merita recitite incat pe buna dreptate este considerat pana la acest moment “Oameni anxiosi” cel mai bun roman al lui Fredrik Backman.
“Asta e forta literaturii, sa fie ca mici scrisori de dragoste intre oameni care nu pot vorbi despre sentimentele proprii decat prin cuvintele altora”.
Autor: Fredrik Backman, Anul aparitei: 2000, Editura: ART, Numar pagini: 464, Traducere: Andreea Caleman
