„Am fost langa Marilyn cand a murit. I-am numarat ultimele respiratii: au fost 16”, spune cu infinita tristete coautorul acestui roman, eminentul psihiatru, Irvin Yalom. Un moment extrem de dificil al vietii lui, pierderea sotiei, este pe de o parte cea mai dificila experienta traita pana la acel moment dar si un excelent prilej de a-si ajuta inca o data cititorii. Pentru ca fiecare carte a sa este o lectie de viata. Aceasta in mod special, “O chestiune de viata si de moarte” are acest minunat dar, de a ne ajuta sa intelegem, sa acceptam si sa suportam mai usor doliul, atunci cand suntem nevoiti sa il traim.
“Doliul este pretul pe cale il platim pentru curajul de a-i iubi pe ceilalti.”
Daca despre Irvin D Yalom se cunosc extrem de multe lucruri, cartile lui fiind publicate in intreaga lume si traduse in mare parte si in Romania (va invit sa cititi si Minciuni pe canapea), studiile lui fiind foarte apreciate, despre sotia lui, Marilyn, cel mai probabil se stiu ceva mai putine. Ea insasi a fost profesor universitar, scriitoare feminista si traducatoare de la limba franceza. Un om extraordinar cu nenumarate calitati: o sotie minunata, o mama devotata, si un om al literelor extrem de talentat.
Cartea „O chestiune de viata si de moarte” este scrisa de cei doi soti, cu o extraordinara blandete si gingasie. Pasaje ale ei sunt emotionante si brodate cu atat de multa finete, astfel ca acest subiect trist sa poata fi cat mai usor de asimilat de cititori. Pe de alta parte, este nevoie de extrem de multa demnitate si curaj pentru a descrie realist, cinstit, toate starile, trairile, caderile celor doi soti, respectiv momentul pierderii sotiei si a purtarii doliului.
Poate parea oarecum mai usor pentru cineva care a studiat cu atat de mult devotament precum profesorul Irvin Yalom psihicul uman. Pentru cineva care a ajutat mii de pacienti sa depaseasca starile de depresie si anxietatile care urmeaza dupa pierderea cuiva drag insa citind acest roman eu am inteles ca drumul de la capanea catre biroul doctorului este la fel de greu de parcurs si intr-un sens si in celalalt.
“Leaganul penduleaza deasupra unui abis, iar bunul simt ne spune ca existente noasra nu e decat o efémera geana de lumina intre doua eternitati de intuneric”, Nabokov in “Vorbeste, memorie”
Sunt oarecum inutile studiile teoretice si practice, cartile scrise, miile de pacienti care au stat pe canapeaua acestui extraordinar psiholog si scriitor. Propria experienta este, ea in sine, singurul raspuns la chestiunea vietii, dupa moarte.
Cartea este scrisa in perioada in care boala lui Marilyn, un cancer de sange extrem de agresiv, mielom multiplu, a devenit imposibil de tinut in frau.
O viata plina a sotilor Yalom ajunsi la varsta de peste optzeci de ani (“optzecisisapte de ani este o varsta numai buna pentru a muri”). Sunt amandoi impliniti din toate puncte de vedere: personal (o casnicie reusita si fericita de 65 de ani, copii realizati, nepoti multi si sanatosi), social (inconjurati de un anturaj deosebit de placut, format din numerosi prieteni valorosi, dedicati), profesional (cu realizari greu de egalat). Ce s-ar mai putea adauga la acest bilant?! Nimic cel mai probail…
Sunt cateva teme deosebit de interesante ale cartii, care pe mine m-au impresionat extrem de mult.
Pe de o parte, pentru ca boala si sfarsitul iminent al vietii ne este prezentat si din punctul de vedere al celui care trece prin aceasta experienta. Privind din acest unghi, aflam cum sunt suporatate efectele secundare ale chimioterapiei, radiatiile, terapiile alternative. Nu de putine ori ele vin cu un bagaj important de disfunctionaliati si derapaje ale organismului, uneori mult mai mari decat beneficiile. De aici, decizii grele privind continuarea lor, schimbarea tratamentelor, adaptarea la alte metode, etc. Aflam despre durerile si chinurile prin care trece un bolnav in acest stadiu de boala, despre transformari ale simturilor si degradarea corpului.
Si aluneca aici spre un alt aspect al cartii, deosebit de interesant si extrem de bine dezvoltat: moartea asistata medical, respectiv “sa mori la momentul potrivit” Nietzsche. Care este acel moment, daca acest “moment potrivit” ne este disponibil, noua oamenilor, iata intrebari care pleaca de la coautoarea acestui roman spre cititori. Si nu oricum, ci insotite de gandurile si reflectiile ei, de intreaga experienta de optzeci si sapte de ani de viata. Nu este in discutie aici aspectul legal respectiv modul in care este reglementat ci as zice ca este in principal abordat aspectul moral si religios, uman, pana la urma. Va las sa descoperiti in ce maniera este abordat si cum cei doi coautori inteleg sa trateze aceasta “Chestiune de viata si de moarte”.
“Irv,, de-a lungul ultimelor noua luni, cred ca m-am impacat cu ideea mortii. La urma urmei, am 87 de ani si am avut o viata grozava. Daca as avea 40 sau 50 sau 60 de ani, atunci ar fi o tragedia, dar acum, pentru mine, moartea este o realitate inevitabila. Fie ca mor in trei luni sau mai tarziu, cred ca pot acepta situatia. Dar da, bineinteleles, ma chinuie tristetea de a-i parasi pe cei dragi, in special pe tine.”
Cartea prezinta astfel, pe de o parte, sfarsitul vietii lui Marilyn Yalom dar, in paralel, trairile psihiatrului Irvin D Yalom fata de suferintele sotiei sale, pe care a iubit-o intreaga viata, sprijinul permanent pe care i l-a oferit pe tot parcursul ultimei etape de viata, precum si starile depresive in care s-a cufundat dupa moartea acesteia dar si felul in care a reusit sa le gestioneze pentru a putea merge mai departe.
O carte exceptionala „O chestiune de viata si de moarte” atat despre frica de moarte dar mai degraba despre viata netraita, despre spaimele singuratatii dupa moartea partenerului, despre cat de important este sa traiesti fiecare clipa la maximum cu bucurie, curaj si chiar un dram de nebunie.
« Ce te infricoseaza cel mai mult la moarte ?… Toate lucrurile pe care nu le voi fi facut… Cu alte cuvinte, cu cat ai o viata mai netraita, cu atat mai mare iti este anxietatea de moarte. »
„Traim viata ca si cand am fi o specie eterna. Nu ne gandim niciodata ca Maine poate fi prea tarziu, ca putem muri pana Maine si ca tot ceea ce e al nostru azi. Maine poate fi cenusa” Ileana Vulpescu
Autor: Irvin D. Yalom, Anul aparitei: 2021, Editura: Vellant, Numar pagini: 216 , Traducere:Petronela Rotar, Vifor Rotar
