“Hotul de carti” sau o poveste spusa prin vocea unui personaj narator extrem de straniu: Moartea insasi. Ea porneste un soi de dialog imaginar cu cititorii si ii provoaca prin mesaje simple dar dure iar raspunsurile sunt chiar emotiile starnite. “Uite un mic adevar: vei muri” dar indulcita de “Un anunt linistitor: Va rog, fiti calmi, in ciuda amenintarilor precedente. Numai gura e de mine…Nu sunt violenta. Nu sunt razbunatoare. Sunt doar un rezultat.”
Destul de intalnita in literatura dar prezentata diferit, Moartea de aceasta data, imbraca si poarta cu mandrie o haina a “umanitatii”. Invita cititorul la o discutie si isi doreste ca el sa mearga cu totul pe mana ei si sa-i acorde incredere. Introducerea cartii pare a fi o discutie amicala la o cafea intre doi tineri care abia s-au cunoscut si care isi doresc sa impartaseasca experientele lor.
De aici incepand, este optiunea cititorului daca este curios sa-i afle povestea dar eu apreciez ca totusi o carte atat de profunda, cu mesaje atat de frumoase nu este o “optiune” este mai degraba un “trebuie”. Si-apoi cand Moartea vrea sa spuna o poveste, cum sa nu stai sa o asculti?!
Cartea, aparuta in anul 2005, (a fost tradusa mult mai tarziu in Romania) a avut un succes rasunator, motiv pentru care în 2013 a fost ecranizată cu actorii Geoffrey Rush și Emily Watson în rolurile principale. Desi va recomand sa cititi intai cartea, merita vizionat si filmul deoarece este exceptional.
Este o poveste trista dar minunata de dragoste…pentru carti si pentru puterea lor de uni suflete, de a crea lumi pe fundalul unui razboi care tocmai asta isi propune: sa le distruga.
„Presupun ca oamenilor le place sa vada putina distrugere. Castele de nisip, case din carti de joc, de acolo începe. Marele lor talent este capacitatea de a inteti un conflict.”
Universul creat este dominat de razboi. Ne aflam in Germania nazista, si tot ce auzim in jur este suieratul rachetelor, alarmele sirenelor care anunta noi bombardamente, cladiri daramate iar in centru, o fetita, Leslie, care incearca sa zareasca o raza de lumina prin praful zidurilor prabusite. Si o gaseste cu mult curaj datorita pasiunii pentru carti. Este felul ei de a evada din acea realitate cruda si de a se asunde in povestile pe care le citeste. Cartile au in general acest unic dar.
Moartea ii este de la inceput alaturi lui Leslie, personajul principal al cartii, atunci cand il ia la ea pe fratiorul mai mic. La inmormantarea lui, unui gropar ii cade din buzunar “Manualul groparului”, o carte pe care Leslie o va fura si care ulterior ii schimba radical viata. Nu stie nicio litera dar le invata in familia sociala, unde este abandonata de mama ei care nu o mai putea ingriji. Tatal adoptiv, Hans Hubermann este cel care o introduce in taramul magic al lecturii. Este un munte de blandete si bunatate, un acordeonist care incearca sa puna un strop de veselie intr-un tablou cenusiu. Am indragit enorm acest personaj, construit cu o caldura deosebita.
Furtul de carti incepe in „Hotul de carti”, cu Manualul Groparului, se continua cu tot felul de carti din biblioteca unei familii de oameni bogati, carti salvate din incendierile organízate de nazisti si de oriunde fetita are ocazia.
Razboiul, pentru oamenii de rand, inseamna multa saracie, lipsuri dar si necesitatea de a lua decizii curajoase pentru crezuri ale lor. Va recomand sa cititi cartea Privighetoarea, scrisa de Kristin Hannah, pentru a intelege mai bine acest aspect. Nu toti nemtii au fost de acord cu nedreptatile si cruzimile cu care evreii au fost tratati. Oamenii de rand, unii dintre ei, au incercat chiar cu mari sacrificii sa ii salveze. Familia Hubermann este una dintre acele familii care isi asuma riscul de a-l ascunde pe Max. Este deosebit de impresionant cum este descrisa intreaga experienta prin care trec cu totii dar si frumoasa relatie de prietenie care se leaga intre tanarul evreu si Leslie.
“Viata se inrautatise in cel mai salbatic mod cu putinta, dar era imperativ ca ei sa se poarte ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic.
Imaginati-va ca zambiti dupa o palma pe care ati primit-o peste fata. Apoi, ganditi-va ca faceti asta douazeci si patru de ore pe zi.
Asta era ocupatia de a ascunde un evreu.”
“Hotul de carti” este o carte captivanta, care desi vorbeste mai cu seama despre moarte, cruzimi si traume reuseste sa le imbine armonios cu prietenia, curajul si blandetea, personajele sale, actiunea si felul in care a fost scrisa fiind cele care ii dau o valoare incontestabila. Este din punctul meu de vedere dar si al majoritatii criticilor literari una dintre mai durabile lecturi in literatura universala.
” Un om nu are o inima ca a mea. Inima omeneasca este o linie, in timp ce a mea este un cerc si posed abilitatea infinita de a fi la locul potrivit la momentul potrivit. Consecintele acestui lucru sunt ca mereu gasesc oameni in cel mai bun moment al lor si in cel mai rau. Vad uratenia si frumusetea lor si ma intreb cum poate cineva sa fie in doua feluri in acelasi timp. Totusi, ei au un lucru pe care il invidiez. Oamenii, lasand la o parte orice altceva, au bunul-simt de a muri. „
Autor: Markus Zusak, Anul aparitei: 2011, Editura: Rao, Numar pagini: 571, Traducere: Adelina Vasiliu (Ed. Rao)
