„Fiica Reichului”, un roman despre al Doilea Razboi Mondial si felul in care a fost el perceput si trait chiar de pe strazile Germaniei naziste. Din casele nemtilor lui Htiler. Dar si despre cum a fost el resimtit de o fetita nascuta si crescuta in spiritul si cu dragostea pentru Htler. Daca cineva crede ca totul a fost usor din punctul lor de vedere, daca sunt acuzati cu totii de aceeasi cruzime si durtate, este complet eronat. Nazismul este mai infiorator vazut din interior.
„Datoria noastra e sa il servim pe Führer, Germania si pe viitori nostri barbati. Baietii invata sa guverneze si sa fie lideri, iar noi trebuie sa fim ascultatoare. Mereu ni se solicita cate ceva. Nu e timp sa ne urmam propria carare. Si nu am cum sa nu simt ca fiinta mea e pur si simplu strivita.”
Manipularea nazistilor asta a facut: a strivit suflete, le-a rupt si le-a ciopartit de-a valma: nemti, evrei, polonezi..etc.
Cartea „Fiica Rechului” are la baza intamplari adevarate si o documentare extrem de minutioasa, ceea ce o ajuta pe scriitoare sa transmita, cu mult realism, atmosfera din acea perioada. Si nu ne vorbeste despre saracia si mizeria nemtilor simpli, despre viata de zi cu zi deloc simpla a familiilor din Germania acelei perioade, (pentru asta va recomand Hotul de carti) ci este o poveste despre viata a unei familii instarite, in care manipularea si era religia de capatai.
Si nu e usor sa cresti in conditii excelente asigurate de rangul important al capului de familie (cu un tata – important ofiter SS), sa traiesti intr-o casa in care luxul si opulenta se puteau simti in fiecare perete, scaun sau covor si in acelasi timp sa te indragostesti de cel mai cumplit inamic al nemtilor: un evreu. Fiindca sunt trairi diametral opuse, care nu incap impreuna in aceeasi inima.
Este o frumoasa poveste despre istorie, despre o dragoste interzisa, sacrificii si umanitate dar mai ales despre o abordare a razboiului diferita fata de multe carti, ceea ce o face sa fie interesanta.
Actiunea cartii incepe destul de lent, este destul de previzibila si se poate anticipa cu usurinta evolutia firului epic. As putea spune ca primei parti ii lipseste “sarea si piperul” dar recupereaza semnificativ spre final, cand personajele devin mult mai bine conturate, se intampla un tavalug lucruri iar finalul dovedeste ca a meritat din plin lectura acestei carti. Sincer, am vrut sa o abandonez tot asteptand un zvac al actiunii insa ma bucur ca nu am facut-o.
Hetty Heinrich, fetita mai mica a unei familii de nazisti, se afla in permanenta lupta interioara, intre ceea ce este invatata si programata de sistema sa simta si trairile ei, intre ceea ce este se vorbeste la scoala sau in familie si propriile indoieli/convingeri. Pe masura ce creste, intelege ce inseamna regimul nazist cu toate ororile lui iar „Fiica Reichului” nu face economie cu descrierea lor.
„Nu te juca cu focul, soricelule. Un dans cu diavolul nu poate sa duca decat la dezastru.”
Ii urmarim evolutia vietii si suntem de la inceput martorii unui eveniment din copilarie care s-ar fi putut incheia tragic pentru micuta fetita. Este salvata de la inec de prietenul lor, Walter, un evreu blond cu ochii albastrii. Ii marcheaza intreaga viata acest moment si ii ramane recunoscatoare tanarului pe care il reintalneste mai tarziu, in anii adolescentei. Povestea lor de iubire este sortita esecului de la inceput dar cei doi tineri traiesc cu pasiune fiecare intalnire, fiecare moment de revedere si isi poarta de grija in toate in care nu sunt impreuna.
„Iubirea incalzeste inima cum nimic altceva pe lume nu o face.”
Cu cat lupta lui Hitler, (caruia i se spunea ca este „trimisul lui Dumnezeu pe Pamant”) impotriva unui dusman declarat: evreii, devenea mai cruda, cu cat masurile si nedeptatile la care erau supusi acestia, (de la mic la mare, de la copil la batran), erau mai aspre si mai dure, cu atat indoielile Hertei erau mai adanci. Era invatata ca arienii sunt rasa pura dar gandea si simtea ca oamenii trebuie altfel sa fie analizati, nu dupa culoarea pielii si a ochilor.
“E vital, continua Herr Metzger, ca arienii sa se amestece numai cu alti arieni. Amestecarea cu rase inferioare nu va duce decat la decaderea civilizatiei germane, asa cum s-a intamplat cu vechile civilizatii ale Romei si ale Greciei. Sterilizarea este esentiala pentru cei cu boli ereditare…Acesta este un adevar de netagaduit, pentru binele intregii omeniri.”
Suntem alaturi de Herta in „Fiica Reichului” pana spre finalul vietii si daca exista tentatia de a o judeca in alegerile si actiunile ei, fiindca par indoielnice la un moment dat, mai bine nu! Nici eu n-am empatizat in intregime cu acest personaj dar in opinia mea, e greu de inteles pentru cineva care nu a traversat si simtit pe pielea lui ororile unui razboi.
Si totusi dragostea are puterea de a invinge, dar nu pana la capat.
“O poveste fascinanta despre nazismul vazut din interior, in care indoctrinarea oarba e transformata in eroism de puterea dragostei.“ Sharon Maas
Autor: Louise Fein, Anul aparitei: 2021, Editura: Nemira, Numar pagini: 576, Traducere: Emanuela Ignăţoiu-Sora
