Femeia la 1000°C este cartea scrisa de scriitorul islandez Hallgrimur Helgason, si tradusa exceptional de dna Ioana Miruna Voiculescu. La finalul ei cunosti atat de multe despre personajul central, ajungi sa-l stii cu bune si cu rele atat de profund, incat iti doresti sa-l vezi pe strada, sa-l opresti si sa-l inviti la o plimbare …si o poveste. Lasati-o pe ea sa faca cinste cu povestea…! A trait atat de multe si iubeste sa le povesteasca oricui e curios sa le afle.
Romanul are la baza o discutie telefonica, reala, de patruzeci de minute, cu Georgia Byornsson, devenita “marea inspiratie pentru acest roman” insa isi are propriul curs fictional si dna Georgia BYORNSSON, fiica primului presedinte islandez devine Herra. O doamna cu varsta trupului de 80 de ani dar a sufletului de aproximativ 25 isi poveste viata, in prezent fiind singura intr-un hambar si fidela unei grenade, cadou primit de la tatal ei intr-un moment dificil al vietii sale.
Daca mi-a placut personajul? Da, dar nu in intregime.
Da, Herra este o femeie curajoasa, cu o vointa de fier, capabila sa mute muntii din loc daca ii stau in cale. Are un fin simt al umorului si o autoironie cu care povesteste unele dintre cele mai grele momente ale vietii ei.
Nu, pentru ca o mama a trei copii este obligata sa gaseasca o cale pentru a-i creste si apara sau cel putin de a nu se indeparta sufleteste de ei.
Da, Herra s-a descurcat in situatii imposibile, desi acest lucru a implicat uneori renuntari, compromisuri, acceptari. Si le-a insusit pe toate si si-a pastrat doza ei de optimism care a ajuta-o sa iubeasca viata pana la ultima picatura.
Nu, pentru ca alcoolul, viciile si comportamentul nesabuit al Herrei nu sunt solutia problemelor ci creeaza ele insele cele mai mari probleme.
Povestea vietii ei are de toate: eroism, renuntare, un strop de romantism dar cel mai mult dezamagire, frustrare si tristete.
A suferit de mica, a fost despartita de parinti, a locuit singura in vremea celui de-al doilea Razboi Mondial s-a maturizat prematur si a fost nevoita sa gaseasca solutii, acolo unde erau doar provocari si probleme.
A fost violata, maltratata fizic, exploatata si cu toate astea a gasit forta interioara pentru a razbi si de privi viata fara ranchiuna si dusmanie. “Chiar daca viata si-a batut joc de mine, am fost chinuita in toate felurile posibile, eu inca sunt capabila sa-mi pastrez simtul umorului si sa o povestesc cu umor”.
Povestile ei nu se succed cronologic, fac parte din momente de timp diferite dar acest lucru nu ingreuneaza lectura, ci ele sunt bucati dintr-un tablou pe care il intelegi cel mai bine la sfarsit.
Intregul roman are aspectul unui mountaine-rousse: acum iti starneste rasul iar umorul chiar nu lipseste (fie sub forma autoironiei, fie a umorului de situatie) pentru ca, in momentul urmator tristetea sa-i ia locul, impreuna cu un intreg bagaj de emotii: compasiune, intelegere, regrete.
O programare la crematoriu facuta de Herra pentru ea insasi, o grenada din cel de-ai doilea Razboi Mondial si o viata. Toate acestea fac din “Femeia la 1000°C” un roman complex, viu, energic si din personaj, o doamna pe care eu inca o mai caut pe strada pentru o invitatie la plimbare si …o poveste.
“Cel care se pierde în pădure încearcă să afle cărarea, dar celui care se pierde pe sine nu-i mai folosește nicio cărare.”
Autor: Hallgrimur Helgason, Anul aparitei: 2019, Editura: ART, Numar pagini: 552, Traducere: Ioana Miruna Voiculescu
