“Calatoria catre sine Memoriile unui psihiatru” a fost pentru mine prima intalnire cu romanele lui Irvin D. Yalom. Celelalte doua sunt “Minciuni pe canapea” si “O chestiune de viata si de moarte”, exact in aceasta ordine. Pe raftul meu se mai afla in asteptare, “Plansul lui Nitsche” si « Privind soarele in fata », pe care abia astept sa le citesc.
“Calatoria catre sine Memoriile unui psihiatru” il asaza in fata noastra, pe canapeaua din cabinetul psihoterapeutului, pe omul Irvin D. Yalom. Cu indoielile, nevoile si fricile lui, dar si cu eforturile depuse, succesele si realizarile sale de neegalat. Toate aranjate frumos, precum cartile pe o taraba in targ.
Sunt diferite, distantele parcurse de un psihiatru in drumul catre sine?! Este oare, pentru un genial cautator in sufletele pacientilor, mai simplu atunci cand vine vorba despre propria introspectie?! Studiile, nenumaratele tratate, o viata intreaga traita in lumea cartilor atat din perspectiva cititorului cat si a scriitorului, ajuta fundamental atunci cand incerci sa gasesti in oglinda reflexia propriului suflet?!
Desi nu este deloc simplu sa-ti deschizi viata si sa o oferi ca model uneori “asa da”, alteori “asa nu” Irvin Yalom alege calea sinceritatii absolute fata de cititor. Si ne face cunostinta cu un om care desi inzestrat cu o inteligenta iesita din común dublata de o remarcabila putere de munca este in egala masura de o modestie izbitoare. Un om cald, un profesionist empatic, mereu un cautare de métode si solutii cu care sa vina in ajutorul pacientilor sai.
Irvin Yalom, un psihiatru care si-a dedicat intreaga viata psihoterapiei existentiale, cu un talent extraordinar, ne lasa prin aceasta carte, sa deschidem larg fereastra catre viata lui. Fara a-si propune explicit scopul de a deveni motivationala pentru cititor, cartea are darul de a ne determina sa intelegem ca viata pe care o traim este scurta (sau mai degraba trece repede) si ca depinde in mare masura de noi daca alegem sa ne lasam dominati de regrete, furii, neimpliniri sau dimpotriva, sa ne dezbracam de ele si sa o traim frumos.
Irvin a scris aceasta carte la varsta de 85 de ani, cu 4 copii si 7 nepoti, in etapa de apus a unei vieti plina cu de toate, in care a muncit pentru fiecare pas inainte, s-a bucurat pentru fiecare realizare, si-a asumat deciziile gresite si cel mai frumos, a revenit la ele si le-a corectat, in masura in care a fost posibil.
“Le-am solicitat mereu pacientilor sa-si investigheze regretele si sa aspire la o viata cat mai lipsita de ele. Am avut o femeie extraordinara ca partener de viata. Am copii si nepoti iubitori. (…) Cum sa nu rezonez cu cuvintele lui Zarathustra, eroul lui Nietzsche: „Asta a fost viata? Atunci, hai inca o data”.
Primele capitole ale cartii povestesc despre copilaria sa, deloc fericita. Exista acolo si un anumit eveniment care l-a ajutat sa-si gasesca foarte devreme marea pasiune: medicina. Copil de evrei, imigranti, traieste la limita saraciei.
A fost un elev serios, cu rezultate exceptionale si astfel, remarcat de toti profesorii scolii. A avut o relatie cel putin rece cu mama sa, pentru cea mai mare parte a vietii, relatie pe care a considerat-o “rana deschisa toata viata “
“II vad figura: niciodata linistita, niciodata zambitoare, niciodata fericita. … cu totul neimplinita, exprimand rar un gand placut, pozitiv”.
Evenimentul despre care am pomenit mai sus, povestit in carte, se refera la un moment in care tatal sau s-a trezit din somn cu o puternica durere in piept. Parea in acel moment la un pas de moarte si peste frica pierdeii unui parinte, si-o aminteste pe mama lui reprosandu-i “Tu l-ai omorat. Tu l-ai omorat”. Panica l-a paralizat pe copil iar cel care a avut puterea printr-un cuvant bun si o incurajare sa-i redea linistea a fost medicul chemat la patul bolnavului.
« Am decis atunci pe loc, ca vreau sa fiu ca el. Voiam sa fiu doctor si sa-i alin pe altii asa cum ma alinase el pe mine».
Tatal sau si-a revenit atunci si a supravietuit acelui moment inca douzeci si trei de ani dar baiatul a ales sa nu ma vorbeasca cu mama sa, pentru ani buni.
Sunt amintiri dureroase din copilaria lui pana la momentul scrierii acestei carti dar nu numai, pe care psihiatrul alege printr-o extraordinara putere de autoanaliza sa le aduca in prim plan, deoarece sunt lectii de viata. Mai intai ale lui, pentru ca, apoi, prin parcurgerea lor de catre cititor, acesta sa-si traga propriile concluzii care ar putea pe undeva sa-l ajute.
Tratarea bolnavilor de cancer in faze terminale a fost una dintre preocuparile psihiatrului vreme de mai multi ani, apreciind ca ei era cei mai in masura sa vorbeasca despre moarte dar numai pentru a intelege mai bine viata si pentru a le face trecerea acestora cat mai usoara. A fost cel care a initiat metoda grupurilor dedicate celor bolnavi de cancer, realizand din multiplele sale experiente despre puterea si forta ajutatoare extraordinara a grupului fata de individ.
Vorbeste despre pacienti muribunzi si dialogurile sale cu acestia, amintiri ale unor oameni care l-au marcat de-a lungul vietii. Unul dintre ei este Sal. Acesta din urma, un barbat de aproximativ treizeci de ani, aflat in scaun cu rotile, imbracat in gips de la gat la copase (datorita unui cancer osos invaziv) a reusit in ciuda situatiei in care se afla sa-si perceapa propria boala ca o misiune. Cautand in mare masura sa ajute, a ajuns in licee, adresandu-se adolescentilor cu probleme:
« Vreti sa va distrugeti corpul cu droguri ? Sa-l ucideti cu bautura, iarba si cocaina ? Sa-l faceti bucati in masini? Sa-l omorati pur si simplu ? Sa-l aruncati de pe Golden Gate Bridge ? nu-l mai vreti? Atunci dati-mi-l mie ! Il vreau eu. Am nevoie de el ! Il iau eu – vreau sa traiesc. »
Calatoria catre sine Memoriile unui psihiatru este un volum in care sunt adunate pagini intregi despre experiente traite alaturi de pacienti, de indrumatori, cu povesti din anumite etape ale vietii, de emotii transmise de Irvin Yalom.
Toate sunt impresionante, trebuie parcurse in tihna de cititor pentru ca este o carte care se citeste cu sufletul, deci se parcurge ceva mai greu.
« Prezenta, intrebarile si atentia terapeutului pot fi stimulative in feluri pe care nici nu ni le imaginam »
Autor: Irvin D. Yalom, Anul aparitiei: 2017, Editura: Vellant, Numar pagini: 403, Traducere: Florin Tudose
