“10 minute si 38 de secunde in lumea asta stranie” este un roman construit de talentata scriitoare Elif Shafak, din experiente senzoriale. Scris parca tuturor simturilor (dar mai ales celui olfactiv), cartea este o suma intreaga de mirosuri si gusturi: de cafea cu cardamom, de acid sulfuric, de sobă cu lemne, de tocăniță cu chimion și semințe de fenicul, cuișoare și ceapă, de pământ cretos, amar, de tort sau de whisky, de pepene verde. Toate aceste senzații evocate de-a lungul capitolelor sunt semne ale memoriei involuntare, punti de legatura intre trupul care moare in mod inevitabil si creierul, care se incapataneaza sa ramana prezent si sa duca lupta pana la capat. 10 minute si 38 de secunde… atat ii trebuie lui ca sa rememoreze filmul vietii, sa scotoceasca intre amintirile cele mai importante, pentru a creiona portretul personajului principal: Leila Tequila. Fiecare minut este o fereastra deschisa catre trecut.
Gasim si in paginile cartii lui Irvin D. Yalom, „Privind soarele in fata”, acelasi curaj de a privi in fata moartea si soarele, desi chiar ele doua nu pot fi privite direct.
“Ce se intampla cu noi, dupa ce murim?” o intrebare fara un raspuns cert, dar careia diferitele religii/traditii/teorii din lumea intreaga, incearca sa ii dea un sens. Scriitoarea Elif Shafak o leaga de cultura orientala si ii da Leilei, 10 minute si 38 de secunde, pentru a-si scoate la lumina, din ungherele cele mai intunecate ale memoriei sale, intreaga viata.
“Oamenii isi inchipuie intotdeauna ca un cadavru nu are in el mai multa viata decat un copac gaunos, lipsit de constiinta. Daca i s-ar fi dat cea mai firava sansa, Leila ar fi depus marturie ca, dimpotriva, un cadavru e plin de viata.”
Exista si in traditia noastra, credinta conform careia dupa moarte, inainte de a se inalta la Ceruri, sufletul isi cauta locurile prin care trupul a trecut.
Fara a avea accente moralizatoare, scriitoarea pare sa fie preocupata indeosebi sa te convinga ca binele poate sa vina din cele mai neasteptate si indepartate zari ale vazduhului, la fel cum raul nu te loveste intotdeauna, de unde te astepti. Si face asta, ajutandu-se de o poveste frumoasa dar mai ales de personaje. Pentru ca e la fel si cand vine vorba de oameni.
“Doar pentru că te simți în siguranță aici nu înseamnă că este și locul potrivit pentru tine, riposta inima. Uneori locul în care te simți cel mai în siguranță e cel căruia aparții cel mai puțin.”
Cartea incepe ex abrupto si in primul capitol, numit “Sfarsit”, aflam despre corpul Leilei, o lucratoare a bordelurilor autorizate din Istanbul, “o curva” care este aruncat intr-un tomberon. Apoi, cu fiecare minut care se scurge, cu fiecare senzatie pe care creierul fetei si-o aminteste, se continua un dans trecut-prezent, prezent-trecut, fara sa se incurce pe undeva, si asta doar pentru ca Elif Shafak este o iscusita coregrafa a cuvintelor.
Leila s-a nascut intr-o familie bigama. Este luata chiar de la nastere din bratele mamei sale de catre tata, si incredintata spre crestere primei sotii, deoarece aceasta din urma, era incapabila sa duca o sarcina pana la final. Un secret bine ascuns de toti membrii familiei dar pe care copila il simte, fara sa si-l poata explica.
Abuzata fizic si nu numai de unchiul sau, luata peste picior de tatal ei, intr-o lume profund patriarhala, copila invata sa traiasca cu aceasta trauma din copilarie, care isi pune accentul pe intreaga viata. Fara suportul familiei, indrazneste sa isi ia viata in propriile maini si fuge de acasa. Insa este vanduta unui bordel autorizat, unde lucreaza pentru asa-numita “Mama Acra”. O copilarie marcata de o anume “mizerie”, care o urmareste in timpul adolescentei si apoi tot la fel, pana la final.
„Copilăria e un mare val albastru care te ridică pe coama lui, te poartă tot înainte și, chiar când ești convins că o să dureze la nesfârșit, se face nevăzut. Nu puteai să alergi după el și să-l aduci înapoi. Totuși, înainte să dispară, valu-ți lasă pe țărm un dar – o cochilie. Înăuntrul ei erau păstrate toate sunetele copilăriei.”
Si daca familia nu ti-o poti alege, prietenii sunt o buna optiune pentru un oarecare echilibru. Si un strop de iubire de care, insa Leila nu are parte decat putin timp. Ii sunt insa alaturi cinci personaje: Nalan, Zaynab122, Jameelah, Humeyra si Sabotaj. Cinci tipologii diferite, posesori ai unor povesti triste, aduse impreuna doar datorita Leilei sau mai degraba, din cauza absentei ei. Moartea fetei si posibilitatea ca ea sa fie inmormantata in “Cimitirul celor Nedoriti”, ii aduna pe toti intr-o idee comuna: sa ii redea sufletului Leilei, libertatea.
„Leila era de părere că nu te poți aștepta să ai mai mult de cinci prieteni. Până și unul e o adevărată șansă. Dacă ai baftă, te-alegi cu doi sau trei, și numai dacă te-ai născut sub un cer plin de stele dintre cele mai norocoase, cu un cvintet – să-ți ajungă din plin o viață-ntreagă. Nu e înțelept să mai cauți alții, ca nu cumva să-ți pui astfel în pericol prietenia cu cei pe care poți conta”.
Prin acesti cinci prieteni, scriitoarea isi indreapta reflectorul catre ceea ce in mod normal ne face sa ne intoarcem privirea. Deseori evitam sa ii privim in ochi, pe cei „nedoriti”: oamenii murdari ai strazii, betivi fara niciun rost, drogati fara adapost, femeile usoare ale bordelurilor, si barbatii care le conduc dar iata ca citind “1o minute si 38 de secunde in lumea asta stranie” avem sansa de a-i descoperi pe toti intr-o poveste despre prietenie adevarata, relatii de familie, spirit de sacrificiu.
“Aproape oricine dintre cei îngropați în Cimitirul celor Singuri era, într-un fel, un paria. Mulți fuseseră ocoliți de familie sau de oamenii din sat sau de societate în general. Cocainomani, alcoolici, cartofori, infractori mărunți, vagabonzi, fugari, scursuri, cetățeni dispăruți, bolnavi mintal, epave, mame necăsătorite, prostituate, pești, travestiți, bolnavi de SIDA…Nedoriții.”
“10 minute si 38 de secunde in lumea asta stranie” ii ridica Istanbulului, toate zorzoanele si dantelele, pentru ca cititorul sa-l poata vedea asa cum e el, pe dedesupt: abrupt, nedrept, incarcat de obiceiuri rigide, prejudecati si traditii incorsetate. Turcia moderna este un univers atat de divers.
“Un roman luxuriant, senzual….Unul ce le imprumuta o voce oamenilor pe care nu-I vedem, pe care ne ferim sa-I atingem, celor abuzati, si distrusi, tesand cantecele lor dureroase intr-o panza minunata” – Financial Time
Autor: Elif Shafak, Anul aparitiei: 2022, Editura: Polirom, Numar pagini: 361, Traducere: Ada Tanasa
