“Vanatorii de zmeie”, cartea de debut a scriitorului Khaled Hosseini este despre sacrificiul facut in numele prieteniei, o carte tragica, trista care iti aluneca in inima precum picaturile de ploaie pe geam, intr-o seara de toamna tarzie.

“La vârsta de 12 ani, într-o zi întunecată și rece din iarna lui 1975, am devenit ceea ce sunt azi. […] E greșit ce se spune despre trecut, că poți să îl îngropi. Pentru că trecutul își face drum spre lumină cu ghearele. […] Stând în bucătărie, cu receptorul în ureche, am știut că nu era doar Rahim Khan pe fir. Era trecutul, cu păcatele mele neispășite.”

Este o carte despre drumul unor copii spre maturizare, lasitate si regrete, prezentate intr-un context al schimbarilor regimurilor politice din Afganistan. Sunt doua perioade din istoria acestei tari: de la inceputul anilor ’70, perioada monarhiei, cu o viata normala din ‘nainte de razboi, pe de o parte si din prezent, cu frica de moarte la tot pasul, un Afganistan care a luat-o parca invers cursului istoriei. Sunt imagini antagonice asezate intr-un singur tablou: “Vanatorii de zmeie”.

Lumea orientala (pe care o descoperim si in cartea „Tatal celuilalt copil”) este prezentata de Khaled Hosseini prin traditii, cutume, referinte culturale afgane, cuvinte strecurate in limba farsi, toate ajutand cititorul sa vizualizeze prin intermediul cartii, o luma captivanta a Orientului. Este total diferita fata de lumea in care traim. In egala masura sunt convinsa ca ea pare captivanta atunci cand este citita din confortul casei, fara pericole iminente si avand totala libertatea de a scrie si a gandi. Viata acolo este mai putin captivanta, cu siguranta.

“Certificatele de deces? Aici vorbim despre Afganistan, locul unde majoritatea oamenilor nu au nici certificate de nastere.”

In centrul povestii se afla prietenia stransa dintre Amir si Hassan, doi copii cu varste apropiate, crescuti ambii fara mame, o prietenie care pluteste pe tot parcursul cartii precum sfoara unui zmeu prin aer. Amir este baiatul lui Baba – un om bogat, Hassan este fiul slujitorului lor. Fac parte din etnii diferite si din clase sociale diferite. Amir merge la scoala, scrie povesti, Hassan nu stie nicio litera dar are un caracter si o inteligenta iesite din comun.

Scriitorul isi propune insa sa le testeze prietenia si pune caracterele lor fata in fata intr-o situatie tragica. O competitie traditionala din Kabul de vanatoare de zmeie, si doua atitudini in antiteza: Amir – pe de o parte, face tot ce ii sta in putinta ca sa o castige (in incercarea disperata de a atrage admiratia tatalui sau), Hassan – pe de alta parte, deosebit de priceput in aceasta lupta dar loial prietenului sau, il ajuta pe acesta sa castige. Cu ce pret? Hassan este prins de un grup de barbati, este agresat si batjocorit de acestia. Desi martor la traumatizarea prietenului sau, Amir nu are puterea sa intervina. Nu ii ia apararea, nu il ajuta si nu reactioneaza in niciun fel. Acesta este momentul declansator al marilor regrete si transformari in viata celor doi copii. In incercarea de a uita propria lipsa de reactie si lasitatea de care a dat dovada, Amir face in asa fel incat cei doi, Hassan si tatal sau, sa fie alungati din casa. Insa amintirea si durerea momentului il urmaresc toata viata.

Inceputul razboiului ii determina pe Baba si fiul sau sa fuga din Afganistan in America unde incep o viata noua. Relatia dintre cei doi, la inceput rece si marcata de permanentele nemultumiri ale tatalui fata de fiul sau, se schimba radical. Amir, preocupat permanent in copilarie sa ii faca pe plac tatalui sau, indrazneste in sfarsit sa traiasca cum ii place.

Baba, este un personaj descris cu multa caldura de Amir si, desi initial este perceput de acesta ca fiind dur si distant, pe parcursul lecturii descoperi un om cu propriile nemultumiri fata de el insusi, cu esecuri si greseli in viata, “un suflet chinuit” care insa isi doreste mai mult ca orice sa faca din fiul sau, prin puterea exemplului, un Om.

“Parcă îl zăream zîmbind în sinea lui, la fel de larg ca însuşi cerul nopţii din Kabul, cînd tremurau plopii şi cîntecul greierilor din grădină umplea întunericul nopţii”.

La treizeci si opt de ani, Amir afla un adevar dureros care ii da toata viata peste cap si il determina sa se intoarca in Afganistan, in incercarea de a-si rascumpara deciziile gresite din copilarie. Schimbarile radicale de aici datorate razboiului, il fac sa se simta un “turist in tara lui”. Mizeria, saracia “care isi arata coltii de pretutindeni”, case din lut distruse de bombardamente, colibe din patru stalpi si un acoperis deasupra, copii in zdrente alergand dupa o carpa pe post de minge, toate il determina sa priveasca cu regret si melancolie locurile copilariei sale.

Daca Amir reuseste sa gaseasca parghiile necesare pentru a se impaca cu sine insusi, cititorul va descoperi prin lecturarea acestui minunat roman.

Ultimele secvente descriu aceeasi competitie de zmeie care a declansat instrainarea celor doi prieteni insa protagonistii sunt altii iar premisele cu totul diferite. De acesta data ea are puterea de a provoca un zambet chiar si unul chinuit.

”Există o cale pentru a fi din nou bun” este cheia pentru Amir in recastigarea linistii sufletului, pentru regasirea caii de comunicare cu divinitatea si vindecarea durerilor copilariei. In final ceea ce conteaza este ca, acea lectie a vietii, Amir a inteles-o pe deplin.

“Dumnezeu există, trebuie să existe și mă voi ruga la El să uite că L-am neglijat în toți acești ani, că am trădat, mințit și păcătuit, pentru ca acum să-mi întorc fața spre El, acum, în ceas de cumpănă. Mă rog să fie pe atât de iertător, milostiv și îndurător pe cât scrie în Sfânta Lui Carte. Și este.”

Autor: Khaled Hosseini , Anul aparitei: 2019, Editura: Rao, Numar pagini: 405, Traducere: Mihaela S. Oprea-Aron