“Totul se termina cu noi”, scrisa de Collen Hoover, este o carte recenzata pe zeci de site-uri, pe internet. Nu spun ca e un lucru rau, pentru ca o carte cu un asemena mesaj, ar trebui sa faca parte din lista de lecturi obligatorii a adolescentilor. Faptul ca mie mi-a fost recomandata de unul dintre ei, este un lucru care noua, parintilor, adultilor, ne asigura certitudinea ca generatia care vine este una diferita, in sensul cel mai bun al cuvantului.
Ceea ce spun insa, este ca printre aceste recenzii este greu sa gasesti una care sa nu spuna cu subiect si predicat despre ce este vorba in carte. Recenzia de fata, se adreseaza celor care au scapat si n-au aflat inca spoilere. Pentru ca placerea lecturii, descoperirea finalului, impreuna desigur cu mesajul, ii aduc acestei carti stralucirea si o fac sa merite din plin sa fie lecturata.
Voi incerca deci sa raman pe marginea subiectului, sa v-o recomand doar prin prisma emotiilor pe care le transmite. Ma voi feri sa ii aplic etichete precum “lectie de viata”, “exemple bune de urmat sau dimpotriva…” ori altele asemenea, mai mult datorita faptului ca o “lectie de viata” este de obicei o experienta personala, din care eventual inveti ceva tu, pentru viitor. Destul de putin probabil sa le asimilam pe ale altora cata vreme nu ne-au marcat personal. Desigur, exemplul celor din jur sau invataturile din carti sunt si ele extrem de utile insa de prea putine ori ni le amintim, atunci cand trecem chiar noi prin anumite situatii.
Si, daca totusi ar trebui sa ramana un mesaj dupa ultima pagina, din punctul meu de vedere, este acela ca nimeni nu trebuie sa fie judecat, cata vreme cel care critica nu a trait in “papucii” lui. Suntem uneori tentati sa ii analizam pe cei din jur, fara insa sa cunoastem toate detaliile. Si gandim ca noi, intr-o situatie similara, am fi reactionat diferit. Sau ca noua niciodata nu ni se poate intampla. Viata, insa, de multe ori ne contrazice.
Deciziile dificile ale fiecarui om vin cel mai adesea in urma unor lupte interioare. Ies armatele ratiunii si dau piept cu cele ale sufletului. Se razboiesc cu armele pe care le au in dotare, cu argumentele lui “asa este corect” si cele ale lui “asa vreau”. Arbitrii ne sunt chiar propriile experiente, amintiri din trecut sau lectii pe care sigur le-am invatat.
Personajul principal al cartii „Totul se termina cu noi”, o tanara incantatoare, Lily, mi-a inspirat o imagine care ma urmareste de-atunci, mereu. Imi pare ca sta la iesirea unei case cuprinse de flacari, pe varful muntelui. Dilema este: sa se intoarca in casa, in speranta ca va reusi sa stinga focul, desi el cuprinsese si perdelele de la geam si tocul usilor sau sa faca un pas spre necunoscut, in speranta ca pana jos, se va gasi o umbrela deschisa sau un zmeu scapat de un copil care sa o ajute sa ajunga intreaga, pe pamant. Uneori e nevoie de atat de putin, ca sa te salvezi.
Dar decizia nu este deloc usoara pentru ca la inceputul, focul nu era decat un joc de lumini, culori si mai ales scantei. O minunata sursa de caldura atunci cand sufletul e inghetat. Un confort incantator al oamenilor cu adevarat norocosi. Asa simte si ea despre relatia cu tanarul Ryle, un Fat-Frumos al tuturor copilelor. Medic neurochirurg, “stilat, cu vorbele la el si inteligent” care stie sa ii castige increderea, sa o cucereasca si sa ii ofere ceea ce isi doreste orice om: iubirea. Iar pentru a definitiva tabloul acestui barbat coborat parca din basme, ne este prezentat avand un comportament exemplar si, pe de-asupra, este indragostestit nebuneste de ea.
Din bagajul cu amintiri din perioada adolescentei, isi face aparitia pe neasteptate, imaginea lui Atlas. Un baiat orfan, plecat de acasa, pe care Lily l-a gazduit pe ascuns, la inceput, din mila. Apoi dintr-un sentiment de prietenie sincera, care s-a transformat intr-o iubire profunda. Candoarea acestei relatii este deosebit de frumos surprinsa de scriitoare. O iubire insa mult prea scurta chiar si pentru ca, cei doi protagonisti, sa o realizeze. Despartiti atunci de plecarea inevitabila a lui Atlas, ei se regasesc dupa multi ani. Insa inima lui Lily este deja plina. Momentul regasirii este unul cat se poate de nepotrivit.
Deosebit de interesanta pentru dinamica aceste carti este alternarea acestor planuri. Sunt prezentate succesiv initial, (trecut/prezent) apoi suprapuse oarecum, pentru ca finalul sa le desparta definitiv. In niciun caz nu este acel “triunghi amoros” sau altceva, similar.
Aflandu-ne din nou in prezent, iubirea dintre Lily si Rely este cea care ocupa locul central in viata fetei. Ajunge insa sa-si consume destul de rapid momentele idilice. Jucausul foc, devine curand o flacara aprinsa, iar fumul toxic cuprinde chiar si relatia lor. Anumite schimbari bruste de situatie ofera perspective noi si schimba dramatic destinul personajelor. Dintr-un motiv sau altul, relatia celor doi se raceste considerabil, cu toate ca exista ceva ce ii va uni pe vecie.
Lucrurile nu sunt intotdeuna ce par a fi, iar deciziile care sunt necesare, poate ca pe moment sparg sufletul in mii de bucati dar daca sunt cele corecte, cu siguranta, pe viitor vor fi si cele care sa-l recompuna. Cartea „Totul se termina cu noi” este o confirmare in acest sens. Pentru o tema oarecum similara, cu un mesaj la fel de puternic si care trebuie sa faca parte din viitoarea lista de carti de citit, va recomand „Consimtamantul”.
“Am urmarit impreuna `In cautarea lui Nemo` si, cand s-a ajuns la partea in care Marlin il cauta pe Nemo si se simtea cu adevarat infrant, Dory i-a spus: `Vrei sa stii ce trebuie sa faci cand viata te pune la pamant? Continua sa inoti. Continua sa inoti. Continua sa inoti, continua, continua”.
Autor: Colleen Hoover, Anul aparitei: 2018, Editura: Epica, Numar pagini: 412, Traducere: Cristina Buzoianu
