Viata invizibila a lui Addie LaRue
„Viata invizibila a lui Addie LaRue” este o carte care te arunca cu putere in lumea basmelor aduse in zilele noastre si de-acolo nu poti sa nu te gandesti: “nu, nu poate fi adevarat… dar daca totusi…“. Un “pact faustian” oarecum readaptat, o intelegere cu zeii salbatici, in legatura cu care Addie nu a anticipat toate detaliile iar uitarea e unul dintre ele.
Daca exista cineva care a inteles cu adevarat ce inseamna expresia “Ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea sa ti se intample”, Addie LaRue este cu siguranta acel “cineva”. Si cred ca mai exista o expresie pe care a inteles-o pe deplin: “Diavolul sta in detalii”. O idee care zboara printre randurile cartii si de aici, mai departe. Sunt 300 de ani de “viata invizibila…”, de pasi pe nisip care se sterg in urma ei, de usi inchise, precum un semn de punctuatie – un punct. Un nume pe care nimeni nu il poate pronunta.
Addie LaRue si-a dorit sa lase urme pe Pamant si sa nu fie uitata. Atunci cand o voi intalni, ii voi spune ca eu nu o voi uita niciodata. Pe ea dar mai ales cartea ei! Si o voi recunoaste, precum artistii din carte, intr-un camp inflorit primavara, in orice apus de soare la mare sau o adiere dulce intr-o zi de vara.
In anul 1714, tanara Addie, obligata de parinti sa se marite cu un vaduv, fata de care nu simte nimic, se roaga zeilor si nesocoteste un sfat:
„Sa nu te rogi niciodata la zeii ce-ti raspund dupa lasarea intunericului”.
Se roaga cu ardoare ca sa scape de nunta si singurul care ii raspunde este Zeul Intunericului. Este si cel mai dornic sa cucereasca suflete curate, rebele, pentru ca sa si le poata insusi.
Ii cere timp nelimitat si libertate fara reguli. Cere o viata in care sa traiasca cu adevarat, in care sa poata umbla cat vrea, pe unde vrea. Pretul este singura moneda pe care Zeul Intunericului, Luc, o foloseste in tranzactii: sufletul ei.
„Vrei un final…Atunci, cand voi sfarsi cu viata, ia-mi-o. Imi poti avea sufletul cand nu il mai doresc”.
Primeste totul si ceva in plus: uitarea. “Diavolul sta in detalii”, spuneam mai sus… Iar acesta este un detaliu care schimba toate regulile jocului: este condamnata sa fie uitata instantaneu de toti cei pe care ii intalneste.
“Intunericul are propriul joc…Isi face singur regulile. Iar tu ai pierdut.”
Negocierile cu zeii salbatici vin intotdeauna cu costuri ascunse.
De atunci, Addie umbla aiurea, rataceste vreme de 300 de ani, zi dupa zi, printre oameni, prin locuri, fara sa lase urme, fara ca nimeni sa-si aduca aminte de ea, singura complet. Doar ea si incercarea de a-si gasi limitele blestemului.
“Nu poate crea un lucru, dar il poate folosi. Nu poate sparge un lucru, dar il poate fura. Nu face focul dar il poate inteti”.
Descopera insa ca poate planta idei si poate inspira artisti “O fisura in zidurile blestemului”. Sunt ecouri surde ale prezentei ei printre oameni.
“Ideile sunt mai salbatice decat amintirile…Amintirile sunt rigide, dar gandurile sunt libere. Dezvolta radacini, se infasoara si se incalcesc si se desprind de sursa lor”.
Este poate unul dintre cele mai interesante aspecte ale cartii: relatia cu arta. Diverse sectiuni ale cartii “Viata invizibila a lui Addie LaRue” sunt despartite in mod extrem de inteligent si creativ de catre autoare, prin anumite imagini cu opere de arta si mici descrieri ale lor care sunt suficient de sugestive pentru a arata cititorului, amprenta pe care o lasa in urma ei, Addie. Constelatia de sapte pistrui de pe fata ei, buclele neclare, linii ale fetei raman pe panzele unui artist, in melodia unui cantaret, in paginile viitoarei sale carti. Sapte pistrui, cate unul pentru fiecare iubire uitata, pentru fiecare usa inchisa in spatele ei, urmata de mult prea auzita fraza “…parca te cunosc de undeva”.
Cand si cand zeul nemilos, Luc, o viziteaza si ii incearca limitele dar oricat de greu i-ar fi fost, ratacind singura prin lume, nimic nu o poate decide sa renunte la viata si la sufletul ei.
Doua cuvinte, “Imi amintesc”, si un baiat oarecare, Henry, in anul 2014, schimba totul. Sau asa crede ea. Atat de aproape si totusi atat de departe.
“Sufletul e lucrul cel mai usor de vandut. Timpul este cel pe care nu-l ia nimeni in considerare.”
Un truc de magie a lui Addie sau doar o carte mai mult pictata in imagini decat scrisa in cuvinte. In final nu pot sa spun exact ce a ajutat la impresia pe care mi-a creat-o, si anume ca am fost tot timpul acolo, fara sa stiu, intr-o poveste a unei vieti lungi si invizibile, a lui Addie LaRue. Recomand cu caldura aceasta carte, pe care o veti savura de la prima, pana la ultima pagina.
“A fost o viata grea si singuratica… si totusi minunata. A trait razboaie, a luptat in ele, a fost martora revolutiilor si renasterilor. Si-a lasat urmele pe o mie de lucrari de arta, ca o amprenta pe fundul unui bol care se usuca. S-a indragostit de intuneric de multe ori si de un om o singura data…Momentele de fericire au meritat clipele triste? Momentele de frumusete au meritat anii grei? …
Mereu.”
Autor: V.E. Schwab, Anul aparitei: 2021, Editura: Bookzone, Numar pagini: 510, Traducere: Iulia Dromereschi