Romanul “Numai cu fiica mea” este construit precum o “furtuna” in desertul iranian care ar trebui sa ridice valul de pe ochii fetelor si femeilor. Si nu ma refer aici strict la portul traditional arab care presupune acoperirea intregului corp, inlcusiv a fetei, insa cel mai mult, ar trebui sa fie un puternic semnal de alarma pentru acea categorie de femei care se lasa pacalite de indivizi relativ necunoscuti dar carora, din naivitate sau nestiinta, le incredinteaza cu usurinta destinul lor.
Prea multe fete sunt atrase in aceasta cursa, isi parasesc familiile si accepta promisiuni fara niciun fundament, fara nicio baza. Daca nu pentru frumusetea lecturii, pentru o imagine a unei lumi indepartate si total diferita de a noastra, macar pentru acest puternic mesaj trebuie parcursa cartea de cat mai multe cititoare.
Este o poveste adevarata, a lui Betty Mahmoody, in prezent fiind cunoscuta in lumea intreaga, datorita preocuparilor ei de a acorda un sprijin familiilor biculturale. Este presedinta si cofondatoarea “One World: For Children”. Cartea a ajuns bestseller internaţional, nominalizată la Premiul Pulitzer şi ecranizată în 1991, cu Sally Field şi Alfred Molina în rolurile principale.
Dupa 30 de ani de la aparitia in Statele Unite ale Americii a acestei carti, fiica ei, Mahtob, publica propriul punct de vedere in legatura ca experienta traita impreuna cu mama, in romanul “Numele meu este Mahtob”.
Aceasta recenzie este scrisa de mine, dupa ceva timp de cand am citit ambele carti si am incercat chiar sa gasesc punctul de vedere al doctorului Mahmoody – sotul lui Betty si tatal lui Mahtob, pentru a avea o imagine cat mai obiectiva. Intotdeauna adevarul este undeva la mijloc.
Actiunea cartii “Numai cu fiica mea” este prezentata din persepectiva lui Betty, o femeie cetatean american, divortata de primul ei sot, mama a doi copii, care accepta avansurile unui doctor osteopat de origine iraniana. Au impreuna o fetita, Mahtob, care la acel moment are patru ani. Apreciaza felul cuceritor si plin de protectie cu care se infatiseaza Moody in prima parte a casniciei lor si neglijeaza, din pacate, semne evidente pentru oricine ca, pe fond, acesta este un profund adept al traditionalismului zonei din care provine. Accepta, sub pretextul dorintei rudelor din Teheran de a o cunoaste pe micuta Mahtob, o vizita pentru doua saptamani in Iran.
Insa pentru a pastra obiectivismul prezentarii nu se poate sa nu fie remarcat faptul ca Betty ia mult prea usor aceasta decizie, si ca, desi are serioase indoieli, inclusiv cu privire la casnicia cu Moody, consimte o calatorie intr-un loc cu totul necunoscut impreuna cu fetita lor, ocazie cu care vor fi amandoua, intr-un real pericol.
Contextul istoric in care este plasata actiunea romanului il reprezinta razboiul Iran – Irak, cu tot ce implica el: bombardamente in zone civile, teroare, nenumarate morti in randul civililor, lipsuri de toate felurile, mizerie. La toate acestea se adauga religia islamica cu intreaga suita de obiceuri, traditii adanc inradacinate si care promoveaza violenta fizica si verbala, superioritatea barbatului fata de femeie, ingradirea in cat mai multe domenii a libertatilor acesteia. Si aici doresc sa pastrez neutraliatatea prezentarii pentru a sublinia ca toate aceste lucruri par a fi exagerate si mult prea subliniate cu tonuri de tus negru, chiar daca, pe alocuri, poate ar fi fost loc si de nuate de gri.
Ajunsa in mijlocul familiei iraniene, in Teheran, Betty intelege planul sotului ei: ii confisca pasapoartele si actele de identitate, orice resurse financiare si in acest context este pusa in fata deciziei luata de Moody de a nu mai parasi Iranul. Este obligata sa se comporte ca o femeie nascuta si crescuta acolo si este aspru pedepsita atunci cand din stangacie sau nestiinta greseste. Dintr-un sot atragator si iubitor, Moody se transforma radical in mediul lui si devine aspru, neinduplecat, nemilos fata de sotia si fetita.
Romanul “Numai cu fiica mea” trezeste un amalgam de emotii si trairi: empatie fata de o mama aflata intr-o situatie de o asemenea gravitate, furie fata de tratamentul pe care femeile sunt nevoite sa-l indure, tristete pentru ca violentele fizice dar si morale suferite de Moody si fetita ei. Exista chiar un moment in care cele doua sunt despartite, fara nicio posibilitate de contact si numai starea de sanatate a fetitei devenita tot mai rea a facut posibila reintalnirea lor.
Intregul zbucium, incercarile lui Betty de a gasi cea mai buna solutie de a iesi din aceasta situatie imposibila dar mai ales munca pentru a o duce la indeplinire cu minim de expunere la pericol, toate alegerile pe care le face, esecurile ei, intrebarile ramase fara raspunsuri, ar trebui sa fie citite cu mare atentie si percepute ca un strigat catre orice fata/femeie, daca este pusa intr-o situatie similara: nu va lasati pacalite, nu-i lasati sa va fure ceea ce este cel mai de pret in viata- LIBERTATEA.
Autor: Betty Mahmoody împreună cu William Hoffer, Anul aparitei: 2018, Editura: Polirom Numar pagini: 416, Traducere: Mihaela Negrilă
