“Minciuni pe canapea” este invitatia autorului Irvin Yalomi, adresata cititorului, de a se aseza pe un scaun, intr-un cabinet al unui medic psihiatru, pentru a asista la sedinte de terapie, ale altora. Este cat se poate de interesant cum desfasurarea sedintelor si discutiile care se poarta intre acesti pereti conduc la conturarea actiunii cartii si ii imbraca personajele in hainele unor indivizi, fiecare cu slabiciuni, vicii, cu iubiri si dezamagiri.
Descoperim cu aceasta ocazie, ca un pacient poate sa minta cat vrea, asezat fiind comod pe canapea, fiindca un psiholog nu este nici pe departe un detector de minciuni. Tot ce are la indemana este povestea impachetata cu funda si servita de pacient. Iar ce reuseste sa faca pana la urma, este sa ii aseze in dreptul sufletului si a mintii o “oglinda”, pentru ca el insusi sa vada daca acolo e totul in ordine, daca e asa cum crede sau cum se asteapta el.
Si aici intervine inzestrarea medicului, talentul lui de a adresa acele intrebari care rascolesc dar nu tulbura, care pot deschide canale si aduce la suprafata raspunsuri. In cazul cartii “Minciuni pe canapea”, medicul Ernest, aflat la inceputul carierei, alege o metoda experimentala pentru discutiile cu pacientii lui. Alege sa abordeze o deschidere reciproca si adevarul absolut in relatia doctor – pacient, o modalitate cu totul diferita de cea a indrumatorului si supervizorul sau, mai experimentatul doctor Marshal. Un flux dute-vino de energíi si un schimb “cinstit” de emotii, ca si cand ar tot schimba scaunele pe parcursul unei sedinte.
“…a luat o decizie curajoasa: … o sa se dezvaluie total, avand un singur obiectiv: sa stabileasca o relatie autentica cu acel pacient si sa presupuna ca relatia, de la sine, o sa vindece. Fara reconstructia amintirilor, fara interpretari ale trecutului, fara explorari ale dezvoltarii psihosexuale…”
Primul pacient nou in agenda sa, se intampla sa fie Carol, fosta sotie a lui Justin, pe care ani la rand l-a consiliat cum sa procedeze pentru ca sa iasa nesifonat dintr-o casnicie toxica. Aceasta din urma, gaseste ca cel vinovat pentru destramarea casatoriei sale este psihologul sotului ei si decide sa ii distruga cariera. Joaca o carte destul de riscanta, a femeii distruse, turnandu-i doctorului ora de ora o avalansa de minciuni. Stie ca tanarul Ernest este un mare amator de aventuri si iubitor al femeilor si profita din plin de prezenta ei fermecatoare pentru a-l atrage intr-o relatie interzisa, care i-ar detona intreaga cariera.
Daca va reusi sa duca la bun sfarsit planul sau, respectiv care este evolutia sedintelor de terapie, prin nenumaratele discutii, eu stiu dar cititorul urmeaza sa descopere in carte.
Paralel cu acest plan se desfasoara un alt fir narativ care il are in prim plan de aceasta data pe Marhal. Vesnic doritor sa acumuleze averi, iubitor al “banului” in adevaratul sens al cuvantului, este atras intr-o cursa de unul dintre “pacientii” lui. Un savuros conflict care ajunge la un final spectaculos si care arata cat este dispusa o persoana sa riste pentru a-si satisface lacomia.
Scriitorul a construit un mod inteligent de intrepatrundere a personajelor, iar interactiunea dintre ele este un bun prilej de a scoate la iveala adevaruri incomode despre natura umana. O caracterizare a lui David Lodge, pe coperta cartii “Minciuni pe canapea”: “Un roman captivant, inteligent, incredibil de amuzant”, pe cat de succinta pe atat de adevarata iar eu o recomand cu caldura.
Autor: Irvin D. Yalom, Anul aparitei: 2017, Editura: HUMANITAS FICTION, Numar pagini: 392, Traducere: Cristina Ciovarnache
